Interviul Săptămânii | Horia Popa – „Atașamentul suporterilor a rămas la fel”

Horia Popa a fost primul jucător care s-a alăturat în vara anului 2017 proiectului Steagul Renaște, inițiat de suporterii stegari după falimentul FC Brașov. Încă nu implinse 24 de ani, dar pasiunea și entuziasmul său au ajutat la formarea echipei care la finalul ediției 2017/18 a obținut promovarea în Liga a 3-a. A rămas alături de club în cele mai grele perioade, iar devotamentul său l-a făcut cel mai iubit jucător stegar în rândul suporterilor. Apoi s-a întâmplat transferul din vara anului 2021 în Liga a 2-a, la Corona, rebranduită ca FC Brașov, moment în care suporterii au simțit că echipa și-a pierdut simbolul.

După un an de absență ai revenit acasă. Ce ai găsit diferit la club, față de când ai plecat?

Când am plecat de la club, anul trecut, încheiasem un sezon foarte bun, cu o performanță sportivă peste așteptări, ținând cont de condițiile care erau la echipă. Am fost la două meciuri de o promovare istorică. Anul acesta este diferit, s-a plecat greu, fără prea multă pregătire de vară din cauza incertitudinilor de la nivelul conducerii care erau la începutul verii. Amintiți-vă cum s-a desfășurat meciul din primul tur al Cupei, cu Râșnov… Îmbucurător este faptul că la momentul acesta, pe lângă suporterii și oamenii care ajută la bunul mers al echipei, avem o persoană în club care se ocupă exclusiv de problemele și situațiile de la echipă. Acest lucru este foarte important, asta îmi dă încredere că lucrurile încep să se așeze corect la club. De la disciplina managerială pleacă și celelalte aspecte, iar la momentul acesta, chiar dacă mai sunt multe de pus la punct, consider că lucrurile merg spre bine.

Și ce lucruri crezi că au rămas la fel?

La fel a rămas și atașamentul suporterilor față de club, chiar dacă mulți dintre ei și-au pierdut răbdarea și chiar dacă pretențiile lor sunt mai ridicate acum. Ceea ce este just într-o oarecare măsură, ținând cont de parcursul echipei în anii trecuți. Ei dovedesc în fiecare an că sunt alături de echipă, mai ales la greu. Din păcate, a rămas la fel și lipsa unui loc de antrenament pe care să-l numim „acasă”. În interiorul unei echipe este foarte important să ai o bază de antrenament cu vestiar propriu, o mică sală de forță și materiale necesare desfășurării activității. Dar acestea cred că se vor rezolva în viitorul apropiat.

La finalul meciului de la Râșnov, când jucătorii și galeria cântau împreună imnul, păreai cumva stingher lângă colegii tăi. Cum ai descrie acel moment?

La finalul meciului de la Râșnov am stat lângă colegii mei mândru și fericit, în nici un caz stingher. Nu știu cum s-a văzut din tribună, dar meciul cu Râșnov a fost unul de luptă, pe un teren foarte greu. Cu o săptămână înainte am avut trei meciuri în șapte zile, iar după meciul cu Râșnov, chiar dacă nu am fost integralist, m-am simțit foarte obosit. Nu eram atent decât la tribuna care cânta, nu am conștientizat altceva. Să mă iertați dacă am părut stingher, dar la momentul acela eram doar fericit de deznodământ.

În ultimul tău sezon la Steagu’ ai fost golgeterul echipei, cu 12 goluri. Cum te înțelegi acum cu rolul de fundaș de bandă dreaptă?

După cum se știe, nici un sezon nu seamănă cu celălalt. Mă simt foarte bine pe postul de fundaș lateral și chiar mă bucur mult că staff-ul are încredere în mine să mă bage pe mai multe poziții. Încă nu am jucat pe postul meu de bază, dar, sincer, dacă antrenorul decide să-mi atribuie alte sarcini de joc, mă conformez cu mândrie și mă concentrez doar pe victoria echipei. Știu că toată lumea are așteptări mari de la prestațiile mele și chestia asta mă bucură și entuziasmează, iar când omogenitatea și încrederea noastră, a jucătorilor, va crește, cu siguranță atât prestația echipei cât și a mea se vor observa.

Alături de Andrei Maxim, Cristi Burlacu și Laurențiu Căpățână sunteți ultimii jucătorii rămași din lotul cu care proiectul Steagul Renaşte a pornit la drum în 2017. Care ar fi cel mai deosebit moment pentru tine din toată această perioadă?

Sunt foarte multe momente speciale pe care aș putea să le pomenesc. Startul entuziasmant din 2017, Copiii Orașului, sezonul cu barajul de promovare, victorii în ultimele minute și multe altele. În categoria „cel mai deosebit moment” păstrez loc pentru o promovare.

Meciul de campionat de la Zărnești, din toamna anului 2017, ți-l mai amintești?

Da, îmi amintesc fiecare meci jucat pentru Steagu’, atât amical, cât și oficial. Atunci a fost un meci în care am câștigat cu 1-0 dintr-un gol al lui Vîrlan din lovitură liberă. Terenul era destul de rău și chiar vorbisem că trebuie să punem accent pe fazele fixe, pentru că pot juca un rol decisiv. A fost un meci de luptă pe care l-am câștigat și cu ajutorul tribunei. Țin minte că am fost schimbat în finalul jocului și nu am mai ajuns pe bancă. Am urcat direct în tribună alături de suporteri ca să-mi încurajez colegii.

Cum privești spre deplasarea la Zărnești de sâmbăta aceasta?

Deplasarea de la Zărnești va fi exact ca cea de la Râșnov. Va fi un meci contra unei echipe în care activează mulți jucători cu care ne cunoaștem și cu un antrenor care a jucat pentru Steagu’. Vă dați seama că ambițiile sunt mari de ambele părți. Va fi un meci de ambiție, un meci care ne poate propulsa pe un loc de play-off. Dacă păstrăm doar două lucruri de la meciul cu Râșnov, atitudinea noastră și prezența voastră, a suporterilor, consider că avem toate premisele să câștigăm.