STEAGUL RETRO | Și-n Balcani când am bătut…
6 min readVictoria reușită acum 61 de ani de Steagul Roșu Brașov în Cupa Balcanică este și astăzi un motiv de mândrie între toate generațiile de suporteri stegari. Doar nu degeaba versurile „Și-n Balcani când am bătut / Faimă mare am făcut” răsună meci de meci dinspre galerie.
Steagul Roșu Brașov a debutat în arena meciurilor internaționale oficiale pe 15 februarie 1961, când au călătorit în Grecia pentru meciul cu vice-campioana acestei țări, AEK Atena. Acesta era de altfel și scopul pentru care Cupa Balcanică se înființase – de a le oferi șansa echipelor vice-campioane din zona Balcanilor să se înfrunte într-un turneu internațional. Pe vremea aceea existau doar Cupa Campionilor Europeni (actuala Liga Campionilor), în care participau numai echipele campioane, Cupa Cupelor (rezervată câștigătoarelor de cupă) era abia la a doua ediție, iar Cupa Orașelor Târguri (care peste ani a devenit Europa League) avea și ea o participare redusă, între 10 și 28 de echipe luând parte la primele patru ediții – ele fiind preponderent din vestul Europei.
Acesta era contextul fotbalistic european în care AEK Atena și Steagul Roșu Brașov s-au întâlnit pe fostul stadion Nea Filadelfia.
„Călătoria delegației noastre la Atena s-a făcut în condiții bune deși drumul cu trenul este destul de lung. Am plecat din București sîmbătă la ora orele 20 și am ajuns la Atena luni la orele 22, după o întrerupere de 7 ore la Belgrad, unde am fi dorit să facem un antrenament ușor, dar pe care nu l-am putut ține din motive obiective. Antrenamentul însă l-am ținut la Eidomeni, gară de graniță dintre Iugoslavia și Grecia, unde la orele 8 dimineața am avut drept spectatori ad-hoc călătorii trenului nostru”. (Silviu Ploeșteanu, antrenorul Steagului, pentru ziarul Drum Nou, 1 martie 1961)
Stegarii au fost în mare vervă, învingând vice-campioana Greciei cu 4-2 în fața a 25.000 de spectatori. După ce atenienii deschiseseră scorul în minutul 24 prin Kostas Nestoridis, Iuliu Năftănăilă și Meszáros Sándor au întors scorul până la pauză, iar în a doua repriză Ioan Szigeti și Eugen Nagy au majorat.
- stânga: delegația stegară pe treptele Acropolei. Primul din stânga imaginii este antrenorul Silviu Ploeșteanu.
- echipa Steagului înaintea meciului cu AEK Atena. Sus, de la stânga la dreapta: Emanoil Hașoti, Gheorghe Zbârcea, Vasile Seredai (capitan) , Eugen Nagy, Ioan Szigeti, Meszáros Sándor, Nicolae Campo. Jos: Constantin Ghiță, Zoltan David, Iuliu Năftănăilă, Octavian Zaharia
surse foto: arhiva fam. Ploeșteanu, revista Sport
Debutul stegarilor pe teren propriu în Cupa Balcanică a avut loc într-o zi de joi, pe 9 martie 1961, de la ora 16:00, când aproape 20.000 de spectatori au umplut tribunele fostului stadion Tractorul cu multe ore înaintea primului fluier ca să-i vadă pe băieții antrenorului Silivu Ploeșteanu înfruntând vice-campioana Albaniei, Partizani Tirana.
Scorul deschis rapid de Emanoil Hașoti, în minutul 5, a crescut așteptările pentru un festival de goluri, dar echipa albaneză a reușit să mențină diferența minimă, ba chiar a pus la rândul ei probleme, portarul Constantin Ghiță fiind considerat cel mai bun stegar de pe teren.
- stânga: desen apărut în ziarul Munca (10 martie 1961) după victoria cu Partizani Tirana. La volan se găsește căpitanul echipei, Gheorghe Fusulan, iar în dreapta sa marcatorul golului victorios, Emanoil Hașoti. Desenul este însoțit și de un catren: „Această temă li s-a dat / Pentru a-și luat carnetul de șofer! / Balcanii să-i parcurgă-n lung și-n lat / Fără să dea de loc… marche-arrière!”
- dreapta: momentul în care mingea șutată de Hașoti trece linia porții. / FOTO: T. Roibu / Sportul, 11 martie 1961
În aprilie și septembrie Steagul Roșu a remizat cu Fenerbahçe Istanbul (1-1), în deplasare, și cu Levski Sofia (2-2), pe Tractorul. Meciul cu Fener fusese mutat la Ankara, datorită capacității mai mari a stadionului 19 Mai, astfel încât 65.000 de spectatori au asistat la rezultatul de egalitate obținut de brașoveni în nocturnă, grație golului marcat de Zoltan David la șase minute după pauză.
Revederea cu Fenerbahçe a însemnat pentru echipa de sub Tâmpa șansa detronării liderului. Turcii se aflau pe primul loc în clasamentul Cupei Balcanice, cu opt puncte după șapte meciuri (2 victorii și 4 egaluri), în timp ce stegarii erau pe trei, cu șase puncte obținute după disputarea a numai patru partide. Între cele două echipe se afla Levski Sofia, tot cu șase puncte, dar după șase meciuri jucate.
În minutul 11 al meciului Steagul Roșu Brașov – Fenerbahçe Istanbul de pe 22 octombrie scorul era deja 2-0 pentru gazde după golurile înscrise de Eugen Nagy (8) și Meszáros Sándor (11), cel din urmă realizând dubla și scorul final, 3-0, în minutul 37! Victoria brașoveană, savurată de aproximativ 15.000 de spectatori care au sfidat vremea rece și ploioasă, este cu atât mai prestigioasă cu cât la ora acestui meci Fenerbahçe era campioana Turciei.
- deschiderea de scor în victoria cu Fenerbahçe i-a aparținut fundașului lateral Eugen Nagy, cu un șut de la 18 metri din lovitură liberă. / FOTO: Gheorghe Corcodel / Sportul, 24 octombrie 1961
Deveniți lider în urma acestei etape, stegarii n-au mai fost detronați până la final.
Pe 5 noiembrie 1961, la Tirana, în capitala Albaniei, Steagul Roșu Brașov a rezistat presiunii psihice exercitată de circa 30.000 de spectatori, întorcându-se acasă cu un prețios punct (0-0). Satisfacția a fost aproape să se transforme într-o tragedie când turnul de control de pe Aeroportul Băneasa a pierdut legătura radio cu avionul în care se afla delegația stegară. Prins într-o furtună înspăimântătoarea deasupra fostei Iugoslavii, avionul a fost considerat prăbușit până când a apărut în mod miraculos la aterizare pe pista din Băneasa.
Pe 15 noiembrie 1961, la Sofia, stegarii au sigilat câștigarea Cupei Balcanice printr-un spectaculos 4-2 contra celor de la Levski. Sándor Meszáros a marcat primul hat-trick internațional din istoria clubului sub reflectoarele stadionului Levski, 25.000 de spectatori, printre care și aproximatv 2.000 de brașoveni, aplaudând la final evoluția impresionantă a Steagului.
- stegarii fotografiați la scurt timp după încheierea meciului cu Levski Sofia, în holul stadionului. Cele patru mingi reprezintă numărul de goluri marcate în Bulgaria.
- Sus, de la stânga la dreapta: Silviu Ploeșteanu (antrenor), Nicolae Campo, Vasile Seredai, Constantin Ghiță, Octavian Zaharia, Ioan Szigeti, Eugen Nagy. Jos: Emanoil Hașoti, Iuliu Năfătănăilă, Gheorghe Fusulan (căpitan), Meszáros Sándor, Zoltan David. / FOTO: Iordan Skrinski – Sofia
Reveniți în țară, la București, cu un avion IL-18, stegarii și-au continuat drumul spre Brașov cu trenul. În Gara Dârste au coborât și s-au îmbarcat în spatele unui camion SR-131 Carpați, salutând miile de suporteri veniți în întâmpinare.
La patru zile după victoria de la Sofia, stegarii au primit și trofeul Cupei Balcanice în cadrul unei festivități înaintea meciului de campionat cu Metalul Târgoviște. A fost o dublă sărbătoare, echipa de sub Tâmpa menținându-și poziția de lider în campionat după victoria cu 3-2.
- stânga: Gheorghe Fusulan, căpitanul echipei stegare, ridică trofeul Cupei Balcanice.
- dreapta: lotul folosit de stegari de-a lungul competiției, pozând înaintea meciului cu Metalul Târgoviște de pe 19 noiembrie 1961. / FOTO: Paul Romoșan
- 19 noiembrie 1961: Gheorghe Fusulan (stânga) primește Cupa Balcanică din partea lui Faruc Ilgaz, secretarul comitetului de organizare și viitor președinte al clubului Fenerbahçe și primar al orașului Istanbul. / FOTO: revista Flacăra, 25 noiembrie 1961
Iată cum concluzia ziaristul Horia Cristea victoria brașoveană în revista Sport.
„Echipa Steagul roşu este una dintre primele formaţii romîneşti care a reuşit să pătrundă în miezul fotbalului modern. (…) Avînd asemenea calităţi jucătorii resping şablonismul, jocul rigid, împărţit pe felii, sub forma unei aşa-zise împărţiri a răspunderii în teren. Resping aceste forme înapoiate şi îmbrăţişează fotbalul modern, elastic, cu schimbare permanentă şi fulgerătoare a ritmului, cu respectarea riguroasă şi conştientă a folosirii mijloacelor şi procedeelor tehnice. (…)”
Boemia acelei echipe care a câștigat Cupa Balcanică, cu mulți jucători îmbrăcându-i tricoul încă din anii ligilor inferioare, a împiedicat-o să-și decoreze vitrina și cu alte trofee. Titlul național și Cupa României sunt vise încă neîmplinite. Iar singurul trofeu, obținut acum șase decenii, rămâne farul care răzbate în timp și ne reamintește mereu și mereu să nu încetăm să îndrăznim.
